Astăzi, 29 octombrie 2025, se împlinesc 16 ani de când Părintele Teofil Părăian a trecut la Domnul. Veșnica lui pomenire! Avându-l la inimă pentru bucuria și nădejdea pe care le-a răspândit-o în jurul său până la vârsta cărunteții, vă punem acum dinainte o carte reeditată anul acesta la editura Andreiana de la Sibiu: „Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? Convorbiri cu Părintele Teofil Părăian”, despre a cărei alcătuire ne vorbește în postfață însuși Părintele Teofil:
„Cartea aceasta există din inițiativa Înaltpreasfințitului Mitropolit Antonie. Ea s-a realizat din istorisirile mele, înregistrate pe casete, de unde, cele spuse de mine au fost scoase și încredințate scrisului și apoi au fost tipărite. La toate înregistrările a fost prezent Înaltpreasfințitul Mitropolit, care uneori a pus și întrebări, la care eu am răspuns cu bucurie, în nădejdea folosului, pentru cei ce vor citi cartea aceasta, cu amintiri, cu constatări, cu experiențe și cu concluzii. De aceea, cartea de față este o carte vie, pentru că ea cuprinde o viață, așa cum a fost ea.
În cuprinsul acestei cărți, totul este natural, totul este lin și liniștit; totul este în carte cum a fost în realitate.”
Părintele Teofil a avut ca piloni principali ai existenței sale pământești credința și cultura. Astfel, a reușit să depășească neajunsul nevederii trupești, fiind întreaga-i viață un om luminos, care a răspândit bucuria oriunde s-a aflat: „Am fost un om al bucuriei. Sunt un răspânditor de bucurie, un lucrător de bucurie. Așa e formația mea. Așa m-a lăsat pe mine Dumnezeu: cu o înclinare spre mulțumire, spre bine.”
Părintele a trăit până la vârsta de optzeci de ani, dar cartea a fost prima dată editată pe când avea șaptezeci și patru de ani.
„Acum, la cei șaptezeci și patru de ani ai mei, pot spune că viața mea a fost frumoasă și, de aceea, și cartea despre viața mea, este și ea frumoasă. Și nu este această carte numai frumoasă și odihnitoare, ci este totodată și interesantă și veselitoare. În ea se găsesc și multe experiențe din viața mea, trăită cu limitările nevederii, dar trăită totuși intens, de la tinerețe până la bătrânețe.
Cartea este și informativă, așa încât cititorul a putut găsi în ea și multe gânduri neașteptate de el, lumini de gând și gânduri bune, pentru o gândire bună și gânduri care au pornit din vistieria inimii mele, întemeiată pe credință și pe cultură; două realități ale vieții mele, cu care m-am prezentat, acum o jumătate de secol, la mănăstire, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, și pe care le-am dus mai departe pe parcursul celor cincizeci de ani de viață în mănăstire, adică «în tinda raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor». Undeva între cer și pământ, mai aproape de cer decât de pământ.”
Interviurile transcrise în acest volum ne călăuzesc pe drumul vieții Părintelui Teofil, pomenind întâmplări din primii ani ai vieții până la bătrânețe. Unele pasaje povestesc lucruri mărunte, aparent neînsemnate, altele căutări profunde, adânci. De multe ori Părintele făcea haz de necaz, dar niciodată nu s-a considerat mai prejos decât cei care văd, ba chiar a vrut să le demonstreze contrariul celor care-i spuneau „Mă, tu nu poți, că nu vezi!”. Văzând dorința lui cea bună, Domnul i-a dat putere și l-a ocrotit în multe rânduri, în carte fiind amintite numeroase întâmplări despre purtarea necontenită de grijă a lui Dumnezeu. Drumul vieții nu i-a fost întotdeauna lin, dar a primit totul cu smerenie și seninătate. Și, mai presus de toate, cu BUCURIE!
Raze blânde de toamnă ne mângâie de afară, și e un timp numai bun de parcurs această carte alături de o cană de ceai. Îl veți regăsi în cuprinsul ei pe Părintele Bucuriei, jovial și totodată direct, tratând adevărul fără ocolișuri, povestindu-și viața în cuvinte simple, cu sinceritate: „Nu sunt un om harismatic, sau un om cu niște daruri extraordinare, ci un om ca toți oamenii. Cum le spun oamenilor care vin la mine, și îmi cer niște lucruri pe care eu nu le pot face, le spun: «Dragă, eu sunt un om cum ești tu. Fii atent: Cum nu știi tu, așa nu știu nici eu.» N-am căutat niciodată să mă pun în atenția oamenilor altfel decât sunt eu de fapt.”
Prin toate cărțile și prin toate sfaturile duhovnicești pe care ni le-a lăsat moștenire și astăzi ni se prezintă la fel, iar aura de lumină care continuă să-i înconjoare amintirea ne face să credem că și-a împlinit menirea, manifestată la finalul interviurilor cu Mitropolitul Antonie: „Îmi doresc să fiu folositor oamenilor, îmi doresc să Îi slujesc lui Dumnezeu și să slujesc oamenilor, prin Dumnezeu”.
Notă:
Cumpărând cartea „Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? Convorbiri cu Părintele Teofil Părăian”, susțineți activitatea manufacturii artizanale „Măgură de Rai”, precum și inițiativa noastră de a promova cărțile autentice prin aceste articole pe care vi le oferim.