Măgură de Rai? De pe care plai?

 

Povestea Mânăstirii Măgura Jina, pe scurt

 

Cuibărită între multe dealuri, culmi și văi, la o altitudine de 1180 m, Mânăstirea Măgura se află în proximitatea Munților Cindrelului și a Munților Șureanu, fiind un loc pitoresc situat la limita județelor Sibiu și Alba. Totuși, cine aude că aici clima e rece și umedă aproape tot timpul anului și că zăpezile nu se topesc până târziu, se poate întreba, în mod firesc, de unde a apărut necesitatea unei mânăstiri într-un asemenea loc. Răspunsul se găsește, în primul rând, în comuniunea neștirbită pe care țăranul român a avut-o dintotdeauna cu Dumnezeu. La fel s-a întâmplat și cu oierii din satul Jina, care își petrec o mare parte a anului la stânele din împrejurimi și care aveau nevoie de un lăcaș de rugăciune. Astfel, la inițiativa monahiei Maria Streulea (care a făcut parte până în anul 1959 din obștea Mânăstirii Râmeț, mai apoi fiind obligată printr-un decret comunist să se retragă la Jina, satul natal), a fost pusă piatra de temelie în anul 1991, din 1992 începându-se ridicarea Bisericii de lemn (cu hramurile Nașterea Maicii Domnului și Sfânta Mare Muceniță Tecla) de către meșterul Ioan Aloman (ulterior monahul Ioachim). Acesta a lucrat cu dăruire și spre slava lui Dumnezeu, terminând lucrul în doar 11 luni. Ulterior, între anii 2007-2009, s-a construit și un paraclis din cărămidă (pentru a săvârși slujbele pe timp de iarnă), în stil bizantin, cu hramurile Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Prodromița” și Duminica Femeilor Mironosițe.

           

Inițial, numărul măicuțelor a fost mic și relativ oscilant, neavând preot. Abia după venirea părintelui Nicon Sturza, în anul 1998, obștea a început să se închege, astfel încât la trecerea în veșnicie a maicii Maria, în 2009, mânăstirea era formată din 20 de maici. În prezent, la mânăstire se găsesc 22 de monahii și surori, îndrumate de către maica stareță Olimpiada Barbu și de părintele duhovnic Nicon.

 

În programul actual de zi cu zi maicile încearcă să împletească în mod armonios rugăciunea cu munca, mânăstirea fiind tributară, ca orice alt așezământ monahal, predaniei instituite de ctitori. Aici rucodelia include activități precum pictura de icoane, muzica psaltică, activitățile gospodărești, brodat și țesut (pe timp de iarnă), dar și activități de manufacturare a produselor naturale din plante medicinale și fructe de pădure.

 

Cum a apărut această preocupare?

 

Acest lucru s-a dezvoltat treptat și firesc în ultimii ani, înscriindu-se într-o tradiție a locului. De când se știu, aici sătenii usucă mănunchiuri de plante pentru ceai în poduri, culeg muguri de brad, afine și zmeură de pădure pentru sirop și dulceață, fac brânză și alte produse lactate. Maica Maria chiar avea o vorbă, pe care o repeta mereu: „Să faci cele ale locului, că locul te ține!”.

 

Fără a avea o pregătire de specialitate în domeniu, maica stareță Olimpiada a început să studieze plantele care cresc în zonă și proprietățile lor, să caute rețete tradiționale și rețete vechi mânăstirești. Apoi, împreună cu maicile, a făcut săpunuri naturale, unguente și creme pentru nevoile mânăstirii, dar și ale sătenilor din împrejurimi, care, trăind în această zonă mai izolată, veneau la mânăstire când aveau nevoie de leacuri pentru afecțiunile lor sau ale animalelor. Așa se face că aproape fiecare produs Măgură de Rai are o poveste a lui și este legat de un om, de cineva care a avut nevoie de el.

 

Despre produsele Măgură de Rai

 

Plantele medicinale și fructele pe care le folosim ca ingrediente pentru produsele noastre sunt culese din flora spontană din împrejurimile mânăstirii, din zona Munților Cindrel (muguri de brad, de pin, cimbrișor, sunătoare, urzică, trei-frați-pătați, coada șoricelului, coada calului, soc, afine, zmeură, merișoare și altele) sau sunt cultivate în grădina de plante medicinale a mânăstirii (mentă, pătlagină, isop, gălbenele, busuioc, salvie, rozmarin). Avem și două plantații de coacăze negre și zmeură. Uleiurile esențiale și celelalte ingrediente cosmetice pe care le folosim pentru producerea săpunurilor, cremelor și a celorlalte produse cosmetice sunt certificate ECOCERT. Extractele uleioase folosite sunt produse la mânăstire. Întregul proces, de la cules, uscare, mărunțire până la preparare, ambalare și etichetare, este realizat manual. Folosim rețete proprii, care au la bază rețete vechi de leacuri tradiționale și mânăstirești. Procesele de preparare urmăresc păstrarea proprietăților naturale ale plantelor și fructelor folosite ca ingrediente. Principiile active din plante și din fructe sunt extrase prin macerare la rece, fermentare naturală, extracții uleioase și hidro-alcoolice.

 

Asemenea oamenilor din împrejurimi, credem că „Fiecare lucru are călcătura lui”, adică totul trebuie făcut ascultând ritmul, limbajul, semnele animalelor, ale naturii, ale anotimpurilor, ale pământului. Deși ceea ce facem cere studiu și perfecționare continuă, pentru care este nevoie de multă răbdare și perseverență, nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu pentru a reuși să aducem un strop de alinare și folos în viața oamenilor cu care intrăm în legătură. Ne dorim să fim atât Maria, cât și Marta, adică să împletim rugăciunea, strădania noastră de toată vremea, cu grija de a sluji oamenilor care ne trec pragul.