Socul, o plantă autohtonă complexă

Socul, o plantă autohtonă complexă

Socul (Sambucus nigra) face parte din familia Caprifoliaceae și este un arbust întâlnit pe soluri fertile, afânate, jilave, bogate în humus. Este prezent în subarboretele pădurilor de deal și câmpie, în luminișuri sau margini de pădure, pe lângă garduri, de la câmpie până în partea inferioară a munților. Are o tulpină înaltă de 4-6 m, neregulat ramificată direct de la bază, scoarța cenușie, lemnul gălbui uniform și coroana globuloasă.

Principalele sale caracteristici sunt următoarele:

  • prezintă interes decorativ deosebit în perioada înfloririi;
  • împiedică înmulțirea pirului;
  • prin putrezire, frunzișul îmbogățește solul în elemente minerale;
  • este rezistent la fum și gaze.

Descriere:                                                                 

  • Florile sunt albe, dispuse în umbreluțe mari cu diametrul de 12-20 cm, plăcut și puternic mirositoare. Înfloresc în lunile mai-iulie și conțin rutozid, cantități mici de ulei esențial, etil, izobutil și izoamil-amine, beta-D-glicozizi ai acizilor cafeic și ferulic, zaharuri, mucilagii, heterzide cianogene, tanin, saponozide, acid clorogenic, vitamina C etc.
  • Fructele sunt bace negre, lucioase, sferice, cu gust dulceag-acrișor, asemănătoare afinelor, cu sâmburi turtiți, conținând câte o sămânță fiecare (spre deosebire de afine, care prezintă numeroase semințe mici în interior). Conțin, de asemenea, rutozid și izoquercetină, antociani, aminoacizi, acid citric, chinic, sichimic, malic, tanin, zaharuri, vitamina C, vitamine din complexul B.
  • Frunzele sunt opuse și imparipenat compuse, ascuțite la vârf și neregulat dințate. Conțin sambunigrină, aldehide glicolice, oxalați, vitamina C etc.
  • Scoarța este cenușie, cu ritidom crăpat. Conține colină, taninuri, zaharuri.

Acțiune farmacologică complexă:

  • Florile au proprietăți sudorifice, diuretice, laxative, galactogoge, antinevralgice și antiseptice. Imprimă un efect purificator prin mărirea activității de secreție a glandelor sudoripare, acționează asupra rinichiului mărind cantitatea de urină eliminată în timp, favorizează evacuarea conținutului intestinal, stimulează secreția glandelor mamare, distrug microorganismele, ameliorează sau înlătură durerile cauzate de nevralgii.
  • Fructele au acțiune similară afinelor: laxativă, vitaminizantă, mineralizantă, antinevralgică, antiseptică, diuretică și galactogogă.
  • Frunzele au acțiune antiinflamatoare, cicatrizantă.
  • Scoarța are proprietăți diuretice și purgative.

Indicațiile terapeutice sunt multiple, socul fiind indicat în caz de: febră, viroză respiratorie, gripă, rinofaringită, amigdalită, laringită, traheită, bronșită, astm bronșic, rujeolă, rubeolă, scarlatină, otită catarală, tuse convulsivă, tuse iritativă, conjunctivită, blefarită, orjelet, nefrită cronică, litiază urinară, cistită, reumatism, gută, constipație, hemoroizi, edeme, ascită, eczeme, erizipel, alergii, febra fânului, urticarie, furunculoze etc.

Recoltare:

Florile și fructele se culeg cu mâna pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Se taie cu foarfeca sau cu cuțitul întreaga inflorescență. Se usucă la soare puternic, cu florile, respectiv fructele, în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Pe vreme nefavorabilă, se usucă în poduri acoperite cu tablă, bine ventilate sau prin uscare artificială la 35-40° C, respectiv 50-60° C pentru fructe. Scoarța se recoltează primăvara până la pornirea în vegetație sau toamna, după terminarea vegetației. Se folosesc ramurile de 2-3 ani. Frunzele se recoltează și se folosesc imediat în stare verde.

Bioterapie:                                      

Datorită principiilor active din compoziție, florile, fructele, frunzele și scoarța au proprietăți terapeutice diverse, fiind utilizate în medicina umană, dar și veterinară, sub diverse forme. Vă oferim câteva rețete:

 

  • Infuzia din flori se obține din două lingurițe (rase) de flori adăugate în 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 căni pe zi, îndulcind cu miere, după sau între mese.
  • Socata, băutura răcoritoare obținută din flori de soc, îndrăgită atât de cei mici, cât și de cei mari, se prepară în felul următor: 7 capitole florale, umbeliforme, uscate sau proaspete, se pun împreună cu o lămâie tăiată felii în 5 l apă rece și se lasă la macerat 24 ore. Apoi, amestecul se strecoară, se îndulcește cu 0,7 kg miere și se lasă 24 ore la frigider. Se beau 2-3 căni pe zi, păstrându-se în continuare la rece.
  • Nectarul proaspăt din flori de soc se prepară astfel: 5-10 linguri pline cu fructe proaspete se blenduiesc 2 minute, apoi se adaugă o linguriță de miere. Se administrează călduț, dimineața. Are efect laxativ sau antialgic, în nevralgii de trigemen, sciatalgii, bronșite, viroze respiratorii, gripă etc.
  • Ceaiul de leac pentru bolile copilăriei (conține soc, coada șoricelului, cimbrișor, oregano și mentă în părți egale) se prepară adăugând o linguriță din amestecul de leac la 250 ml apă fiartă, care se lasă la infuzat 3 minute. Se beau 2-3 căni pe zi, asociat cu masaj general (frecție) cu 50 ml alcool 40° sau spirt, la care se adaugă 40 picături de ulei esențial de mentă, de 2-3 ori pe zi, în stările febrile.
  • Decoctul din scoarță se prepară astfel: 1 linguriță plină cu scoarță mărunțită se fierbe 5 minute în 500 ml apă, apoi se lasă la infuzat 10 minute. Se strecoară. Se beau 2 căni pe zi, având efect diuretic și laxativ. Ajută în nefrite cu edeme, hidropizie, colică renală, reumatism, gută, constipație.
  • Infuzia din frunze se prepară folosind 4 linguri pline cu frunze proaspete, mărunțite, care se lasă 5 minute în 250 ml apă clocotită, apoi se strecoară. Se utilizează sub formă de băi parțiale ale pielii nelezate (eczeme, erupții) sau pentru articulații dureroase (reumatism) prin comprese aplicate pe zone traumatizate (contuzii, entorse, luxații).
  • Infuzia concentrată din flori se obține din 4 lingurițe pline, care se infuzează 3 minute în 250 ml apă clocotită. Se administrează sub formă de băi de ochi (blefaro-conjunctivite, orjelet) sau băi parțiale ale pielii (eczeme, erupții).

 

Alte întrebuințări:

  • Socul intră în compoziția ceaiurilor antireumatic, depurativ, sudorific, dar servește și la prepararea sucurilor, a siropurilor, a vinurilor.
  • Aroma extrasă din flori de soc este folosită la înnobilarea unor băuturi sau preparate.
  • Fructele au o mare valoare alimentară și sunt folosite la diverse preparate: compot, dulceață, marmeladă, lichior, vin, țuică, oțet sau produse farmaceutice cu efect diuretic ușor purgativ.

 

Vă invităm să încercați din rețetele propuse și să testați minunatul nostru ceai de soc!

Înapoi la blog