Busuiocul (Ocimum Basilicum)
Principii active: ulei volatil (metilcavicol și cantități mici de linalool, camfor, cineol, anetol, eugenol, alfapinen, metilcinamat, etc), saponozide triterpenice, taninuri, vitamina A și C, săruri minerale; semințele sunt bogate în mucilagii.
Acțiune farmacologică: planta a fost puțin studiată din punct de vedere farmacologic. Uleiul esențial are acțiune antidepresivă, antispastică, antiseptică, antiinflamatoare, antiemetică, carminativă, diuretică, expectorantă, febrifugă, galactogogă, hipotensoare, profilactică în boli infecțioase, sedativă, stomahică, de stimulare a glandei suprarenale, vermifugă.
Indicații terapeutice: planta se recomandă în tulburări gastrointestinale și în tulburări ale căilor respiratorii: inapetență, gastrită, ulcer gastric, enterocolită, meteorism abdominal, flatulență, sindrom de colon iritabil, parazitoză intestinală; faringoamigdalită, laringită, gripă, bronșită, tuse convulsivă, stări febrile; anxietate, fatigabilitate, iritabilitate, insomnie, depresie, epilepsie, migrene, hipertensiune arterială; infecții urinare, cistită; hipogalactie, înțepături de insecte, plăgi.
Mod de preparare și administrare:
Pentru uz intern:
-infuzie: din 1-2 lingurițe pline cu plantă mărunțită, 3 minute în 250 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni/zi.
-tinctură: 30-60 picături de 3 ori/zi, alături de tinctură de cimbrișor și rădăcină de iarbă mare în părți egale este eficientă în bronșite și alte afecțiuni ale aparatului respirator.
-uleiul esențial de busuioc se administrează 2/3 picături de 2 ori/zi, într-o jumătate linguriță de miere pentru parazitoze intestinale.
Pentru uz extern:
-infuzia concentrată din 3 lingurițe pline de plantă, 3 minute în 250 ml apă clocotită. Se utilizează sub formă de gargară (afecțiuni inflamatorii, ulcerații, hemoragii sau cancere la nivelul orofaringelui), spălături vaginale (leucoree), băi de șezut sau clismă (hemoroizi și fisuri anale), comprese (plăgi sângerânde), inhalație (se adaugă 4 linguri pline cu busuioc la ½ litru apă clocotită, 1-2 inhalații/zi în afecțiuni inflamatorii ale arborelui respirator-guturai, rinofaringită, faringoamigdalită, laringită, traheită, bronșită, sinuzită).
-aerosoli calzi ( ½ linguriță de busuioc pulbere pe jăratec sau pe plită. Se inhalează atmosfera de aerosoli calzi care se degajă; 1-2 ședințe/zi în afecțiunile menționate la inhalație).
-suc proaspăt se instilează 2-3 picături în conductul auditiv extern la pacientul cu otită catarală. Se aplică de asemenea la nivelul înțepăturilor de insecte.
-uleiul de busuioc - se amestecă ulei de busuioc cu ulei de măsline sau de sunătoare în proporție de 1:9 și se instilează 1-2 picături de 3 ori/zi, din amestec, în conductul auditiv extern al urechii inflamate. Se utilizează și sub formă de masaj ușor la nivelul regiunii sau articulației dureroase în reumatism, fibromialgie, gută, entorse, luxații, paralizii, înțepături de insecte, la nivelul coloanei vertebrale în caz de scleroză multiplă.
-frunzele proaspete se strivesc cu un corp dur și se aplică la nivelul plăgilor, tumorilor ulcerate, ulcerului varicos, înțepăturilor de insecte. Uleiul esențial de busuioc intră ca ingredient în prepararea Sfântului și Marelui mir.
-alifia de busuioc se aplică o peliculă fină la nivelul hemoroizilor, al zonei cu varice sau cu flebită, la nivelul ragadelor și al crăpăturilor călcâielor.
Contraindicații: foarte rare. Uneori, unele persoane, prezintă intoleranță; este contraindicat în timpul sarcinii. În cantități mari, uleiul este iritant al pielii.
