Menta (Mentha Piperita)
Principii active: părțile aeriene ale plantei, recoltate în timpul înfloririi, conțin 0,3-0,5% ulei esențial, iar frunzele 1- 2%; părțile aeriene și frunzele conțin cantități apreciabile de taninuri sub formă de acid cafeic, acizii organici, vitamina C, B, săruri minerale, microelemente și substanțe fitoncide; uleiul esențial de mentă are mentolul ca și componentă principală alături de mentone, mentofuran, alpha-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehidă acetică și izovalerianică, timol, carvacrol, alcool amilic și izoamilic.
Acțiunea farmacologică: se datorează componentelor din uleiul esențial și a celorlalte substanțe active din plantă. Menta are acțiune tonic-eupeptică (favorizează digestia), ușor analgezică și carminativă. Uleiul esențial excită terminațiile nervoase senzitive din piele. Imediat după aplicare, produce senzația de rece apoi căldură locală accentuată. Are și acțiunea antispatică asupra mușchilor netezi.
Indicații terapeutice: se utilizează în colon iritabil, dispepsii (digestie dificilă), greață, spasme pilorice, dischinezii biliare, gastrointestinale precum și ca tonic-eupeptic (digestie normală) și carminativ (eliminarea gazelor), inflamații ale aparatului respirator.
Mod de preparare și administrare
Pentru uz intern: infuzie dintr-o lingură rasă la o cană cu apă clocotită se continuă fierberea, la foc mic, 5 minute, timp în care în încăpere, va mirosi puternic a mentă (ca urmare a eliberării uleiurilor esențiale); se beau maxim 2-3 căni/zi, în mai multe etape.
Pulberea din plantă uscată: 1/2 linguriță de 3 ori/zi
Tinctura: 30 de picături de 3 ori/zi.
Ulei de mentă: 2-3 picături de 3 ori/zi, diluate într-o linguriță de miere sau apă.
Pentru uz extern: se face o infuzie concentrată din 4 linguri pline de mentă mărunțită la 1 l apă clocotită, una-două inhalații pe zi, în inflamații ale aparatului respirator (guturai, rinofaringită, faringită, faringoamigdalită, laringită, traheită, bronșită, sinuzită). În locul plantei se pot adăuga 5 picături de ulei de mentă.
Ulei esențial de mentă: se amestecă uleiul de mentă cu ulei de măsline și de sunătoare în proporție de 1:9 (o picătură de ulei de mentă cu 9 picături de ulei de măsline sau de sunătoare); se utilizează sub formă de instilații (3 picături de 1-2 ori/zi în conductul auditiv al urechii inflamate), masaj blând la nivelul regiunii sau articulației dureroase (reumatism, fibromialgie, gută, entorse, luxații), paralizii, la nivelul coloanei vertebrale, la pacienții suferind de scleroză multiplă sau de diverse nevralgii sau ca soluție febrifugă (se omogenizează 2 ml=40 picături ulei esențial de mentă în 50 ml alcool de 40° sau spirt medicinal; se practică masajul general, blând, la pacientul febril, de 2-3 ori pe zi).
Frunzele proaspete: se strivesc pe o planșetă, iar apoi se aplică la nivelul plăgilor, tumorilor ulcerate, ulcerului varicos, înțepăturilor de insecte.
