Merișorul (Vaccinium Vitis Idaea)
Ca una dintre cele mai vechi plante și una dintre plantele plăcute lui Dumnezeu, merișorul apare în toate versiunile în limba română ale Sfintei Scripturi, în contexte apropiate: „mărirea Libanului, chiparosul, ulmul și merișorul la tine vor veni, cu toții laolaltă, ca să împodobească Locașul cel Sfânt al Meu și Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele" ((BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, versiune diortosită după Septuaginta, redactată, adnotată şi tipărită de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009, Isaia 60,13). Și ca semn al puterii și al mărinimiei Lui, așa cum grăiește către Profetul Isaia : „În pământ uscat voi sădi cedru și merișor și mir și chiparos și plop alb, pentru ca ei să vadă și să cunoască și să-și dea seama și împreună să înțeleagă că mâna Domnului le-a făcut pe toate acestea și că Sfântul lui Israel le-a dat la iveală.” (BBVA, Isaia 41,19).
Principii active conținute în fructe: flavonoide (arbutina, vaccinina), antocianozizi, taninuri, glucide, acizi liberi (citric, malic, tanic, salicilic, benzoic), vitamina C, provitamina A și vitamina A, săruri minerale, zahăr și o cantitate mică de narcotină. Datorită principiilor active conținute, fructele sunt tonic-astringente, febrifuge, răcoritoare, antidiareice, acționează împotriva atoniei digestive, stomatitelor, metroragiei, adjuvante în terapia infecțiilor tractului urinar, hemoptizii și epistaxis. Prin acidul benzoic conținut au efect antiseptic care permite conservarea dulceței și marmeladei (sursă de vitamina C pe timpul iernii), iar cu sucul obținut din fructe se poate face gargară în durerile de gât.
Principii active conținute în frunze: fitocomplex compus din hidrochinonă liberă și derivați, taninuri, acizi organici, glucide, ceară, săruri minerale (magneziu, sodiu, potasiu, calciu și vitamina C). Datorită acestuia frunzele de merișor acționează în inflamația și infecția tractului urinar. Arbutozida se transformă în hidrochinonă care colorează urina în verde-albastru și dezinfectează căile urinare (rolul antiinflamator și antibacterian este potențat de o dietă fără proteine animale- vegană- care să confere urinei un PH alcalin 6-8. De asemenea, corectează dismicrobismul căilor urinare.
Merișorul acționează și asupra aparatului digestiv: regularizează funcționalitatea și motricitatea intestinală atât în constipație (în inerția intestinală se comportă ca un tonic și stimulator, iar în hipertonia spațială și antispastic), cât și în diaree (echilibrând mișcările intestinului subțire și ale colonului). De asemenea, regularizează funcționalitatea enzimatică intestinală și corectează enteroflora bacteriană.
Alte acțiuni: diuretică, antireumatică, antigutoasă, antilitiazică, hemostatică.
Indicații terapeutice: orofaringită, cistită, pielită, litiază renală, infecții ale căilor biliare, reumatism, gută, diaree, dizenterie, constipație, hemoroizi, fisuri, fistule perianale, sindrom de colon iritabil, complicațiile diabetului zaharat, ulcer varicos, dermatoze, urticarie, prurit vaginal, leucoree , plăgi.
Mod de administrare și preparare:
Pentru uz intern: infuzie dintr-o linguriță plină cu plantă mărunțită, 3 minute în 250 ml apă clocotită. Se beau 3-4 căni/zi.
Tinctură: 30-60 picături de 3 ori/zi.
Pulbere: 1/2 de linguriță de 3 ori/zi.
Decoct dintr-o linguriță plină cu fructe mărunțite în 250 ml apă fiartă, se fierbe 15 minute, se completează cu apă caldă corespunzător pierderilor prin evaporare, se beau 2-3 căni/zi .
Extractul apos din fructe de merișor:
Preparare: într-un borcan de 5-10 L se pun fructele (uscate sau proaspete) până la jumătate, peste care se adaugă apă rece până la umplere; se acoperă cu un capac și se lasă la macerat 10-14 zile, după care se poate consuma, completându-se imediat apa consumată. Această operație se repetă până când fructele se albesc, putând fi apoi folosite în combinație cu semințe și cereale (musli). Se beau 1-2 căni/zi timp de 2-3 săptămâni.
Fructele mature, proaspete sau uscate, sunt folosite în diaree.
Notă: pentru a evita iritația mucoasei gastrice (datorită taninurilor), frunzele de merișor se administrează ca plantă unică, în cure scurte de 10-14 zile, alternând cu pauze de două săptămâni între cure sau cu administrarea altor remedii fitoterapice, cu proprietăți drenoare (coada calului, coada șoricelului, mătase de porumb, splinuță, iarbă neagră sau combinații).
Pentru uz extern: se folosește infuzia concentrată din 5 lingurițe pline cu plantă, 3 minute, în 250 ml apă clocotită sub formă de: gargară în afecțiuni ale orofaringelui, inflamatii, ulcerații, hemoragii, cancere, mese la nivelul foselor nazale (epistaxis), spălături vaginale în leucoree, clismă pentru hemoroizi și fisuri anale, comprese aplicate la nivelul hemoroizilor sau al plăgilor sângerânde.
