Pedicuța (Lycopodium Clavatum)

 

Principii active: predomină alcaloizii (clavatina, annotina, licopodina, clavatoxina) apoi triterpenoidele, flavonoide, substanțe minerale.

Acțiune farmacologică: structura chimică și acțiunea alcaloizilor este incomplet elucidată. Medicina tradițională atribuie plantei proprietăți diuretice, antilitiazice, anticirotice, antialcoolice, antireumatice, antitabacice.

Indicații terapeutice: medicina tradițională recomandă planta în artrită, reumatism, litiază renală, colici renale, hepatită, ciroză hepatică, orhită, colită cronică, hemoroizi, entorse, articulații dureroase, dureri musculare, nevralgii (când se aplică perna cu pedicuță).

Mod  de preparare și administrare:

Pentru uz intern: se prepară ca infuzie dintr-o linguriță plină cu pedicuță mărunțită (ramuri și frunze) în 250 ml apă clocotită, 30 secunde; se bea cu înghițituri rare de-a lungul unei zile.

Pentru uz extern: pernă cu pedicuță-planta uscată 100 g, 200 g sau 300 g, în funcție de mărimea zonei afectate, se introduce într-o pernă care se aplică pe zona dureroasă traumatizată sau în zona hipogastrică și/sau renală (dacă bolnavul nu poate urina).

Pulberea de pedicuță (sporii) se utilizează în medicina tradițională pentru tratarea escarelor și a rănilor deschise.