Chiuind în fântână

Iată o foarte frumoasă carte „anacronică”, cu o scriitură CUCERITOARE, care debordează de autohton, autenticitate și tradiție.

De ce am inclus acest titlu și în pachetul nostru „Ferestruica”, special pregătit pentru Sfintele Paști? Ei bine, poate vă amintiți că Părintele Nicolae Steinhardt avea obiceiul de a citi în fiecare Ajun de Crăciun „Colindul de Crăciun” a lui Dickens. Una dintre maicile de la Măgura citește de câțiva ani „Chiuind în fântână” în Săptămâna Luminată. Motivul? E luminoasă, luminoasă... Autoarea creionează o lume în care oamenii aveau, asemenea unor arbori semeți, rădăcinile bine înfipte în pământ (pământ pe care-l lucrau, îl iubeau și care-i hrănea) și crengile mereu tinse către Cer, unde aveau încredințarea că-i așteaptă veșnicia. În iureșul grijilor noastre cotidiene, parcă ne îndepărtăm tot mai mult de această viziune, orbecăind după nimic și nimicuri... Să căutăm, totuși, să nu ne uităm identitatea! Să scriem frumos despre cine am fost și cine suntem! Așa cum face cu gingașă măiestrie doamna Carmen Cătălina Alexa...

Vă lăsăm un pasaj din fragmentul despre fântâni, care a dat și titlul volumului:

„Fântânile sunt pământ, apă, lemn, fier și sudoare, cu un cer nesfârșit deasupra. Cer de zori, de asfințit, cer senin, înnorat, răsucit de furtună, înnoptat, înstelat, cer adânc și schimbător ca o viață de om.
Când dai la o parte capacul unei fântâni cu cumpănă, cerul se strecoară și el câteva clipe în hăul răcoros, de piatră îmbrățișată, iar apa clipocind îți fură chipul, chiar dacă tu nu ți-l vezi decât ca pe o umbră diformă. Fiecare ciutură de apă parcă îl face pe cel care o scoate să-și soarbă din apa veche și proaspătă umbra propriului chip. Fântâna nu dăruiește aceeași apă, fiecare ciutură e plină cu o apă nouă și cu umbra lucind a unui chip diferit, chiar dacă e al aceleiași persoane. Fântânile cu ciutură și cumpănă, în care trebuie să te apleci și să vezi cum scoți, ca să știi că nu ridici ciutura pe jumătate goală, au undeva, în luciul lor neobosit, memoria tuturor chipurilor omenești care s-au aplecat, fie și o singură dată, peste butucul fântânii. Ca să scoți apă dintr-o fântână cu cumpănă, trebuie s-o privești, iar ea te ține minte.
Apa curată, iscată neînțeles din măruntaiele pământului, merita doar ceva făcut cu multă trudă, așa cum erau fântânile cu cumpănă. Munca grea, smerenia, sudoarea, îndârjirea ridicau apa spre oameni.”

Titlu: Chiuind în fântână
Autor: Carmen Cătălina Alexa
Editură: Anacronic
Categorie: Literatură română
Recomandare de vârstă: Adolescenți și adulți
Număr de pagini: 192
An publicare: 2018
Tip copertă: Paperback
Format: 147 x 220 mm