Lumina faptei din lumina cuvântului

Citim de-a lungul vieții nenumărate cărți... Unele dispar subit, se fac uitate cu repeziciune, ca și cum nu le-am fi parcurs nicicând. Fascinant e însă procesul prin care altele ni se cuibăresc adânc în suflet și nu se mai dau plecate, impregnând în noi, ca o pecete, stări, sentimente, gânduri, povești etc... Așa se face că acum am scos din vistieria inimii noastre un titlu care ne e tare drag, și care și-a așteptat cuminte și smerit rândul. Este vorba despre această minunată carte a doamnei Lidia Stăniloae, care țese cu multă iscusință literară povestea familiei celui care astăzi este Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.

De ce e acest volum diferit de alte biografii? Pentru că a fost închegat cu gingășie, cu dragoste, dar și cu multă durere, căci nu e ușor să retrăiești (prin scris) episoade care au lăsat răni adânci în inimă. Totuși, lumina nu putea fi pusă sub obroc, ea trebuia scoasă la iveală, împărtășită lumii, ca o prețioasă moștenire lăsată înaintașilor. Să o cinstim cum se cuvine!

Dacă erați în căutarea unui dar mângâietor de suflet, tocmai l-ați găsit!

Nu știu de unde lua tata, ba da, știu de unde, forța de a fi totuși senin, liniștit, calm. Ne insufla și nouă încredere. „Lasă”, spunea, „n-ai voie să-ți pierzi curajul. Ai încredere în Dumnezeu, El nu ne uită.” El credea cu adevărat. Sunt sigură că avea momente de spaimă, dar nu se lăsa niciodată copleșit. Pentru el legătura cu Domnul era o legătură concretă, personală. A-și păstra curajul, a-l insufla celorlalți, devenea o problemă de conștiință, o probă la care se supunea pentru a se verifica, a-și confirma o dată în plus intensitatea legăturii cu Domnul. O făcea cu o oarecare asprime, cu intransigență față de el și față de ceilalți.
Atunci tata m-a agrăit cu seriozitate, cu duritate chiar. „Crezi în Dumnezeu sau nu crezi?” m-a întrebat. „Dacă da, atunci concretizează-ți credința prin răbdare și convingerea că până la urmă El te ajută. Dacă nu, atunci trebuie să-ți reconsideri modul de existență. Găsește-l și găsește-te pe tine. Cu trudă, cu efort. Viața, așa cum trebuie s-o înțelegem noi creștinii, e efort, ascensiune, ca un drum pe munte, în care nu există decât un sens, în sus. Fără efort și fără nădejde nu se poate!” O, câtă dreptate avea! Au venit ani grei, când nu-l mai aveam alături, când nu mai puteam da fuga să-i cer sfatul, să aștept de la el mângâiere, liniștire. Dar îmi rămăsese amintirea și pot să spun că m-a ajutat să trec momentele de răscruce. Și să înțeleg că, dacă într-adevăr îți pui nădejdea în Dumnezeu, te ajută. În mod concret, surprinzător de concret. Nu e un eufemism, nu e o figură de stil. E realitatea pur și simplu. Cea mai normală, cea mai lipsită de spectaculos realitate. E un ajutor concret, așa cum l-ai putea aștepta de la cineva apropiat și drag, care nu te lasă în cele mai grele clipe, pe care știi că poți conta totdeauna.

Titlu: Lumina faptei din lumina cuvântului
Autor: Lidia Stăniloae
Editură: Humanitas
Categorie: Biografie/Memorii
Recomandare de vârstă: Adulți
Număr de pagini: 448
An publicare: 2023
Copertă: Necartonată
Format: 13 x 20 cm