Sfântul Dumitru Stăniloae – Noblețea teologului cu suflet de țăran

Din Scurta precizare editorială:

„Doi locuitori cerești, de-acum, se «povestesc» unul pe altul într-o carte a întâlnirilor... Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae este descris de cel care a trecut de curând pragul veșniciei, Costion Nicolescu, din postura de ucenic ascultător și fascinat de prezența uriașului teolog și trăitor creștin. Iar acesta se dezvăluie treptat, prin ochii și urechile celor din preajmă, povestindu-se pe sine și atrăgându-i și pe ceilalți în poveste.
O minune este să poți citi despre legătura pământească și cerească a doi oameni care s-au iubit în numele lui Hristos și care au înțeles acest lucru.” (Răzvan Bucuroiu)

Din articolul „PĂRINTELE DUMITRU, Prietenul lui Hristos și prietenul nostru”:

„Părintele ne vorbea despre lumină, și nu numai că ne vorbea, dar era el însuși luminos, chipul său iradia lumină reflectând lumina Dumnezeirii, încăperea întreagă se umplea de lumină atunci când vorbea. Și tu însuți te luminai, și lumina aceea îți aducea o bucurie de care, după ce plecai, te împărtășeai încă mult timp. Părintele, pe care unii l-au numit pe drept temei «Părintele iubirii», ne vorbea despre iubire. Dar el tot era numai iubire. O iubire care te înconjura, te cuprindea, te molipsea, te vindeca. Părintele ne vorbea de importanța persoanei, și noi simțeam că suntem persoane importante în fața lui Dumnezeu, că Dumnezeu are cu noi o anumită relație personală, ca atare unică, și că acest lucru impune o responsabilitate în mărturisirea corectă a credinței noastre în El, atât prin doctrină, cât și prin faptele zilnice.
Părintele ne vorbea de Hristos, și Hristos era cu noi, era în mijlocul nostru, și ne era bine să fim cu Părintele și cu El, și aproape că ne-ar fi venit, ca lui Petru, care voia să facă trei colibe pe muntele Taborului (Matei 17,1; Marcu 9,5; Luca 9,33), să cerem să ne instalăm pe veci în «chiliuța» aceea atât de primitoare. Părintele ne vorbea de Sfânta Treime, și simțeam dragostea Tatălui peste noi, și printre noi, adierea mângâietoare a Duhului Sfânt, și pe Hristos dezvăluindu-ni-se euharistic, ca altădată la Emaus (Luca 24,13-32), când frângea pâinea spre a-i hrăni pe tovarășii de drum. De fapt, toate întâlnirile cu Părintele Dumitru aveau ceva euharistic, în sensul că te împărtășeai de Hristos în cursul lor, după ce te curățai de mizeria lumii, prin atenția sporită pe care o aveai în preajma Părintelui și a maicii preotese spre cele sfinte, ținând de Dumnezeu.”

Titlu: Sfântul Dumitru Stăniloae – Noblețea teologului cu suflet de țăran
Autor: Costion Nicolescu
Editură: Lumea Credinței
Categorie: Carte ortodoxă
Recomandare de vârstă: Adulți
Număr de pagini: 304
An publicare: 2025
Copertă: Necartonată
Format: 13 x 20 cm