Înainte vreme, țăranul știa că-i pământ și tot în pământ va merge, dar locuirea lui nu se mărginea la orizontală, el însuflețea totul cu gândul la cer, la înalt, la verticală... la Înviere. Altfel, de ce acoperișurile erau atât de înalte sau de ce ferestruicile aveau canaturi în formă de cruce? Așezare tainică în șoapta zidului tăcut, ferestruica e hotarul dintre înăuntru și afară, dar totodată o punte de legătură între casă și lumea din afara ei. Ferestruica ocrotește taina omului într-o odaie, dar, odată deschisă, prin ea pătrunde lumina lumii (a soarelui, dar și a stelelor și-a lunii) în casă. În același timp, ferestruica răspândește în afară lumina pâlpâitoare a candelei ce arde la icoană.

Dorind să vă punem înainte un îndemn la simplitate, am pregătit pentru Sfintele Paști un pachet de suflet, o ferestruică foarte luminoasă, care, după urcușul anevoios al Postului Mare, să vă întraripeze întru locuirea pe verticală și să vă fie tuturor răgaz de îmbucurare pascală.